Ultimele sclipiri ... inainte ca Romania sa stinga lumina pentru mai bine de 50 ani

Cautam aseara, niste imagini ale orasului nostru de demult ... si am dat peste acest video, postat pe Youtube, cu titlul de mai sus, extraordinar de sugestiv, pe care mi-am permis sa il citez. Este de necrezut cum a putut sa "evolueze" Bucurestiul...de atunci si pana azi. Cineva, un analist economic pe care il stimez, spunea ca Romania este un stat esuat ... ei bine, avea dreptate. 

Numai privind acest mic documentar iti poti da seama ca noi, ca natie, n-am evoluat, ba dimpotriva. Iar la orizont nu se vede nimic din ce ar putea prevedea izbavirea, sfarsitul golgotei ...lumina ramane, parca, stinsa in continuare.

Ne taram prin lume, caci alt termen nu imi vine in minte, nestiuti de nimeni, si - mai mult - ridiculizati aproape de toata lumea. Incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie. Simplu. 

Haideti sa presupunem ca cineva, un bucurestean oarecare, de acum 70 ani, s-ar pomeni transpus in lumea noastra de azi, in orasul de azi. Cum credeti ca ar reactiona la vederea orasului de azi? Mutilat, "modernizat" cu constructii oribile, cu oameni rai si nepasatori? 

Eu cred ca ar fi doborat de anarhia generala, intalnita la tot pasul. 

Astept comentarii pe acest subiect. 

Bine (c)am venit ... si eu

Fiind la moda, hop si eu cu blogu'. N-am nimic de spus, nimic de comentat, nimic de adaugat, fata de ce s-a spus deja ...
Statement-ul meu este:
"Suntem prizonieri in propria noastra tara (figurat vorbind, totusi ...) iar, unii dintre noi, si ai propriei constiinte."
Am deschis acest blog cu scopul de a atrage fotografii, comentarii, discutii sau oricare alta modalitate media de a discuta si mentine in viata ceea ce s-a numit odata Micul Paris, Bucurestiul interbelic. Sunt personal fascinat de acea perioada desi, mi se va spune, nu creez/aduc/caut nimic nou. Nici nu tintesc catre asa ceva.
Tot ce caut este sa aflu cat mai multe despre acea perioada. Au inceput sa fie din ce in ce mai putini din aceia care pot sa redea prin ochii mintii ACEL Bucuresti. Am sentimentul tot mai acut ca atunci cand ultimul reprezentant al acelor generatii, ale anilor '20-'50, se vor fi stins, ACEL Bucuresti va muri si el. Si nu e drept. Nu e drept sa ne ramana numai orasul zilelor noastre, fistichiu si inconstant, de prost-gust, manelist si asa-zis "corporatist", cu "turnurile" (si tunurile ...)diversilor miliardari din carton, PAL, PFL sau alte compozitii ...
Sunt un om oarecare dar care, prin intermediul cuiva, dus pe cea lume de o buna bucata de timp, am "cunoscut" ACEL oras. Cu povestile lui, cu strazile lui, cu oamenii lui.
Ar mai fi multe de spus, dar, deocamdata ma voi opri aici.
Voi incerca sa postez ori decate ori voi avea timp, dar voi aprecia orice alt post, din partea celor interesati.