joi, 15 ianuarie 2009

Ultimele sclipiri ... inainte ca Romania sa stinga lumina pentru mai bine de 50 ani

Cautam aseara, niste imagini ale orasului nostru de demult ... si am dat peste acest video, postat pe Youtube, cu titlul de mai sus, extraordinar de sugestiv, pe care mi-am permis sa il citez. Este de necrezut cum a putut sa "evolueze" Bucurestiul...de atunci si pana azi. Cineva, un analist economic pe care il stimez, spunea ca Romania este un stat esuat ... ei bine, avea dreptate. 
Numai privind acest mic documentar iti poti da seama ca noi, ca natie, n-am evoluat, ba dimpotriva. Iar la orizont nu se vede nimic din ce ar putea prevedea izbavirea, sfarsitul golgotei ...lumina ramane, parca, stinsa in continuare.
Ne taram prin lume, caci alt termen nu imi vine in minte, nestiuti de nimeni, si - mai mult - ridiculizati aproape de toata lumea. Incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie. Simplu. 
Haideti sa presupunem ca cineva, un bucurestean oarecare, de acum 70 ani, s-ar pomeni transpus in lumea noastra de azi, in orasul de azi. Cum credeti ca ar reactiona la vederea orasului de azi? Mutilat, "modernizat" cu constructii oribile, cu oameni rai si nepasatori? 
Eu cred ca ar fi doborat de anarhia generala, intalnita la tot pasul. 
Astept comentarii pe acest subiect. 

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am atatea de spus, uneori, incat mi-e frica... mi-e frica de faptul ca spusele mele ar putea avea sens pentru mai multi, ca as putea deveni un leader de opinie... exagerez, poate, dar ma tem ca tocmai leaderii de opinie lipsesc de pe raft in cea mai mare masura... uitandu-ne imprejur, descoperim ca, vai!, nu are cine sa ne conduca (realmente!)... ori, nu putem evolua - nici ca natie, nici ca tara - fara conducatori.
    E drept, n-am mai scris demult, din varii motive, incepand - dar nelimitandu-se la - lipsa de timp (oare de ce invocam, mereu, aceasta scuza?), de inspiratie, de vointa...
    Imi place sa scriu, avand uneori impresia ca as putea face un modus vivendi din asta, cine stie...
    Cat despre blogul meu, vei fi intotdeauna binevenita... sunt convins ca avem suficiente opinii de dezbatut si pareri de impartasit, asa incat sa putem rupe din timpul nostru (apropos, n-as fi crezut ca timpul va deveni, pentru mine, cel putin, o "moneda" atat de dorita si apreciata) mici parti, pe care sa le dedicam scrisului...

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere